orientație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ORIENTÁȚIE,orientații, s. f. (Înv.) Orientare. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orientation.
orientație(Dicționar de neologisme, 1986) ORIENTÁȚIEs.f. (Rar) Orientare. [< fr. orientation].
orientație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) orientáție (înv.) (-ri-en-, -ți-e) s. f., art. orientáția(-ți-a), g.-d. art. orientáției; pl. orientáții, art. orientáțiile (-ți-i-)