orientabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORIENTÁBIL, -Ă, orientabili, -e, adj. Care poate fi condus, care poate fi orientat. [
Pr.:
-ri-en-] –
Orienta +
suf. -bil. Cf. fr. orientable.orientabil (Dicționar de neologisme, 1986)ORIENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi orientat. [Pron.
-ri-en-. / cf. fr.
orientable].
orientabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORIENTÁBIL -Ă adj. care poate fi orientat. (< fr.
orientable)
orientabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orientábil (-ri-en-) adj. m.,
pl. orientábili; f. orientábilă, pl. orientábile