orient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORIÉNT s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, situat în direcția în care răsare soarele; răsărit, est;
p. ext. spațiul geografic situat la est față de un punct de referință (îndeosebi Asia și estul Africii); nume generic pentru țările sau popoarele din acest spațiu. [
Pr.:
-ri-ent] – Din
fr. orient, lat. oriens, -ntis, germ. Orient.orient (Dicționar de neologisme, 1986)ORIÉNT s.n. Răsărit, est. ♦ Teritoriu, regiune de răsărit; (
spec.) spațiu geografic situat la răsăritul Europei. [Pron.
-ri-ent. / < fr.
orient, cf. it.
oriente, lat.
oriens].
orient (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORIÉNT s. n. răsărit, est; spațiul geografic din răsăritul Europei. (< fr.
orient, lat.
oriens, germ.
Orient)
orient (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ORIENT 1. Denumire uzuală atribuită spațiului geografic de la răsărit (îndeosebi Asia și Africa de Est)
2. Orientul Apropiat, denumire a spațiului geografic care cuprinde țările situate în V Asiei și NE Africii (Turcia, Cipru, Siria, Liban, Israel, Iordania, Arabia Saudită, Yemen, Egipt, Sudan ș.a.). În literatura occidentală acest spațiu geografic este restrâns la V Asiei (Turcia, Siria, Liban, Israel) și Grecia.
3. Orientul Îndepărtat v. Extremul Orient. 4. Orientul Mijlociu, denumire dată spațiului geografic care cuprinde Irakul, Iranul și Afghanistanului. Literatura americană include în Orientul Miljlociu și Țările Orientului Apropiat.
orient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oriént (punct cardinal) (rar)
(-ri-ent) s. n.orient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*Oriént (zonă geografică)
(-ri-ent) s. propriu
n.orient (Dicționaru limbii românești, 1939)*oriént n., pl.
e și
urĭ (lat.
óriens, -éntis, d.
oriri, a răsări. V.
origine). Răsărit, est, punctu ceruluĭ de unde soarele se înalță la orizont:
corabia înainta spre orient. Levant, țările situate la răsăritu măriĭ Mediterane (peninsula Balcanică, Anatolia, Siria, Egiptu, Arabia, Persia, Armenia, sudu Rusiiĭ):
o călătorie în Orient. Extremu Orient, China, Japonia, Indochina.
Marele Orient, loja centrală a masonilor.
Chestiunea Orientuluĭ, lupta care exista între statele Eŭropeĭ p. ocuparea Constantinopoluluĭ dacă Turcia s´ar fi prăbușit. V.
occident.orient (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)orient n.
1. răsărit;
2. țară în Azia răsăriteană:
a călători în orient; extremul orient, China, Japonia, etc.;
chestiunea Orientului, luptă ce durează de aproape un secol între diferitele State europene relativ la posesiunea Dardanelelor, azi în puterea Turcilor.