orișicare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ORIȘICÁRE pron. nehot. Oricare. ◊ (Adjectival) Îl poți întâlni în orișicare zi. – Ori + și + care.
orișicare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) orișicáre1 (pop.) (ori-) adj. pr. m. și f., g.-d. m. orișicắrui, f. orișicắrei; pl. m. și f. orișicáre, g.-d. orișicắror
orișicare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) orișicáre2 (pop.) (ori-) pr. m. și f., g.-d. m. orișicắruia, f. orișicắreia; pl. m. și f. orișicáre, g.-d. orișicắrora