orhitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORHÍTIC, -Ă, orhitici, -ce, adj. Care aparține orhitei, privitor la orhită. –
Orhită +
suf. -ic.orhitic (Dicționar de neologisme, 1986)ORHÍTIC, -Ă adj. (
Med.) Referitor la orhită. [Cf. fr.
orchitique].
orhitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orhític adj. m.,
pl. orhítici; f. orhítică, pl. orhítice