oribil - explicat in DEX

oribil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORÍBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic. – Din fr. horrible, lat. horribilis.

oribil (Dicționar de neologisme, 1986)
ORÍBIL, -Ă adj. Care inspiră oroare, dezgust; groaznic, îngrozitor; dezgustător. [Cf. lat. horibilis, it. orribile, fr. horrible].

oribil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ORÍBIL, -Ă adj. care inspiră oroare; groaznic, dezgustător. (< fr. horrible, lat. horribilis)

oribil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*oríbil, -ă adj. (lat. horribilis. V. oroare și oripilant). Groaznic, care inspiră oroare: crimă oribilă. Timp oribil, foarte răŭ. Ger oribil, mare ger. Poeziĭ oribile, foarte proaste. Adv. În mod oribil: a picta oribil.

oribil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oríbil adj. m., pl. oríbili; f. oríbilă, pl. oríbile

oribil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
oribil a. și adv. groaznic.