organzin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGANZÍN, organzine, s. n. Fir de mătase naturală, foarte răsucit, format din două sau din mai multe fire subțiri. – Din
fr. organsin.organzin (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANZÍN s.n. Fir de mătase naturală obținut prin răsucirea a două sau a mai multe fire și întrebuințat ca urzeală. [Var.
organsin s.n. / < fr.
organsin].
organzin (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANZÍN s. n. fir de mătase naturală prin răsucirea a două sau a mai multe fire, folosit ca urzeală. (< fr.
organsin)
organzin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organzín s. n.,
pl. organzíne