organiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGANIZÁ, organizez, vb. I.
Tranz. A face ca un grup social, o instituție etc. să funcționeze sau să acționeze organic (repartizând însărcinările și coordonându-le conform unui plan adecvat); a stabili și a coordona mijloacele tehnice, economice, administrative, astfel încât să permită executarea în condiții optime a unui proces. ♦
Refl. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale, a-și coordona acțiunile orientându-se după un plan; a-și strânge și a-și întări forțele. ♦ A pregăti temeinic o acțiune după un plan bine chibzuit; a întocmi, a alcătui, a aranja, a orândui. – Din
fr. organiser.organiza (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANIZÁ vb. I. tr. A orândui, a așeza, a coordona situația, lucrările, activitatea unui stat, a unei instituții, a unui grup social etc. în așa fel încât să funcționeze organic, lucrând după un plan adecvat la îndeplinirea unui anumit scop. ♦ A pregăti temeinic o acțiune etc. ♦
refl. A proceda metodic și ordonat în acțiunile sale. [Cf. fr.
organiser, it.
organizzare].
organiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANIZÁ vb. I. tr. a orândui, a așeza, a coordona activitatea unui stat, a unei instituții, grup social etc., astfel încât să funcționeze organic. ◊ a pregăti temeinic o acțiune etc. II. refl. a proceda metodic și ordonat în acțiunile sale. (< fr.
organiser)
organiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
organizeázăorganizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)organizà v.
1. a dispune organele pentru regulata lor funcționare;
2. fig. a da unui așezământ o formă regulată:
a organiza o fabrică; 3. a dispune cu metodă, a aranja:
a organiza un bal, o serată.