organist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGANÍST, -Ă, organiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care cântă la orgă. – Din
fr. organiste, germ. Organist, it. organista.organist (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANÍST, -Ă s.m. și f. Cântăreț la orgă. [< fr.
organiste, germ.
Organist].
organist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANÍST, -Ă s. m. f. instrumentist care cântă la orgă. (< fr.
organiste, it.
organista, germ.
Organist)
organist (Dicționaru limbii românești, 1939)*organíst, -ă s. (fr.
organiste, it. și mlat.
organista). Care cîntă din arpă [!].
organist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organíst s. m.,
pl. organíștiorganist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)organist m. cel ce cântă din orgă.