organizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGANIZÁRE, organizări, s. f. Acțiunea de
a (se) organiza și rezultatul ei;
p. ext. rânduială, disciplină, ordine. ♦ Orânduire, alcătuire. ◊
Organizarea producției = ansamblu de măsuri privind stabilirea, asigurarea și coordonarea mijloacelor de producție și a forței de muncă în vederea desfășurării producției cu maximum de eficiență economică.
Organizarea muncii = ansamblu de măsuri privind asigurarea și utilizarea eficientă a forței de muncă. –
V. organiza.organizare (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANIZÁRE s.f. Acțiunea de a organiza și rezultatul ei. [<
organiza].
organizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANIZÁRE s. f. acțiunea de a organiza; (p. ext.) rânduială, disciplină, ordine. ◊ alcătuire, orânduire. ♦ ~ social(-economică) = formațiune socială; ~ de stat = organizare politică și teritorială a unui stat. (< organiza)
organizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organizáre s. f.,
g.-d. art. organizắrii; pl. organizắri