organit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGANÍT, organite, s. n. Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei. – Din
fr. organite.organit (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANÍT s.n. (
Biol.) Fiecare dintre elementele care alcătuiesc celula vie. [Pl.
-te. / < fr.
organite].
organit (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANÍT s. n. fiecare dintre elementele din celula vie. (< fr.
organite)
organit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ORGANÍT (‹
fr.)
s. n. (
HIST.) Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei animale sau vegetale, cu formă, structură și compoziție chimică, determinate, îndeplinind anumite funcții în viața celulei (
ex. nucleul, plastidele, mitocondriile).
organit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organít s. n.,
pl. organíte