organ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGÁN1, organe, s. n.1. Parte din corpul unei ființe vii, care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții. ♦ Gură;
p. ext. voce, glas.
2. Parte componentă a unui mecanism, a unei mașini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcție.
3. Fig. Mijloc, instrument de acțiune, de comunicare etc.;
p. ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenența) Ziar, revistă.
4. Grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etc.; instituție politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. – Din
ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ.