oreșniță - explicat in DEX

oreșniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORÉȘNIȚĂ, oreșnițe, s. f. Plantă erbacee agățătoare, meliferă, cu frunzele terminate printr-un cârcel ramificat, cu florile purpurii, plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil (Lathyrus tuberosus). – Et. nec. Cf. bg., scr. orešak.

oreșniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
oréșniță, V. orașniță.

oreșniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oréșniță s. f., g.-d. art. oréșniței; pl. oréșnițe

oreșniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
oreșniță f. plantă leguminoasă, numită și bobușor. [Cf. slav. OREHŬ, nucă].