ordovician (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORDOVICIÁN, -Ă, ordovicieni, -e, s. n.,
adj. 1. S. n. A doua perioadă a paleozoicului.
2. Adj. Care se referă la ordovician (
1) sau la formațiile din această perioadă. [
Pr.:
-ci-an] – Din
fr. ordovicien.ordovician (Dicționar de neologisme, 1986)ORDOVICIÁN s.n. (
Geol.) A doua perioadă a paleozoicului, între cambrian și silurian. //
adj. Care aparține acestei perioade. [Pron.
-ci-an, pl.
-ieni, -iene. / < fr.
ordovicien].
ordovician (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORDOVICIÁN, -Ă adj., s. n. (din) a doua perioadă a paleozoicului. (< fr.
ordovicien)
ordovician (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ORDOVICIÁN, a doua perioadă (sistem) a Paleozoicului, care a început acum 500
mil. de ani și a durat 60
mil. de ani; caracterizată prin graptoliți, trilobiți, brahiopode, nautiloidee, cistoidee etc. În
O. își fac apariția primii corali, iar dintre vertebrate apar peștii.
ordovician (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ordovicián1 (-ci-an) adj. m.,
pl. ordoviciéni (-ci-eni); f. ordoviciánă, pl. ordoviciéneordovician (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ordovicián2 (-ci-an) s. n.