oreadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OREÁDĂ, oreade, s. f. Nimfă din mitologia greco-romană, care locuia prin munți și prin peșteri. [
Pr.:
-re-a-] – Din
fr. oréade.oreadă (Dicționar de neologisme, 1986)OREÁDĂ s.f. (
Mit.) Divinitate, nimfă a munților. [Pron.
-re-a-. / < fr.
oréade, cf. lat.
oreas, gr.
oreais <
oros – munte].
oreadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)OREÁDĂ RE-A-/ s. f. (mit.) nimfă a munților și peșterilor. (< fr.
oréade)
oreadă (Dicționaru limbii românești, 1939)*oreádă (
ea 2 sil.) f., pl.
e (vgr.
oreiás, -ádos, d.
óros, munte; lat.
oréas, oréadis). Mit.
Zînă de munte.oreadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oreádă (-re-a-) s. f.,
g.-d. art. oreádei; pl. oreádeoreadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oreadă f.
Mit. nimfă de munți.