orchestra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORCHESTRÁ, orchestrez, vb. I.
Tranz. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. – Din
fr. orchestrer.orchestra (Dicționar de neologisme, 1986)ORCHESTRÁ vb. I. tr. A scrie fiecare dintre părțile pentru instrumente ale unei compoziții muzicale. [Var.
orhestra vb. I. / cf. fr.
orchestrer, it.
orchestrare].
orchestra (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORCHESTRÁ vb. tr. 1. a aranja o compoziție muzicală pentru orchestră. 2. a organiza o campanie, o mișcare revendicativă. (< fr.
orchestrer)
orchestra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orchestrá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
orchestreázăorchestrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)orchestrà v. a dispune pentru orchestră o compozițiune muzicală.