orceag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORCEÁG, orceaguri, s. n. (
Bot.;
reg.) Arpagic. –
Et. nec.orceag (Dicționaru limbii românești, 1939)orceág (
ea dift.) n., pl. colectiv
urĭ (cp. cu turc.
oğak, horn, casă, familie, strat de legume, de unde ar fi ĭeșit înț. de „arpagic”. Cp. cu
harșa, turc.
hașa. V.
ogeac).
Vest. Arpagic. V.
borceag.orceag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orceág (
reg.)
s. n.,
pl. orceáguri