orcan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORCÁN, orcane, s. n. 1. (
Met.) Ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei.
2. (
Înv.) Uragan. – Din
germ. Orkan.orcan (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORCÁN s. n. (met.) ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. (< germ.
Orkan)
orcan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)orcán (-ni), s. n. – Uragan.
Germ. Orkan (Candrea; Scriban). Termen literar, fără uz curent.
orcan (Dicționaru limbii românești, 1939)*orcán, V.
uragan.orcan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orcán (ciclon)
s. n.,
pl. orcáneorcan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)orcan n. uragan; fig.
ale patimilor orcane EM.
orcan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Orcan m. al doilea Sultan al Turcilor, urmă (1326) tatălui său Osman I; el își întinse domnia până la porțile Constantinopolii și muri în 1360.