orc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORC s. m. (Rar) Infern. – Din
germ. Orkus.orc (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Orc =
Orcus.orc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orc (rar)
s. m.