orbitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORBITÓR, -OÁRE, orbitori, -oare, adj. Care te orbește, care te face să nu poți privi cu ochi deschiși, care îți ia vederea. ♦
Fig. Care întunecă mintea, tulbură rațiunea. ♦
Fig. Uluitor. –
Orbi +
suf. -tor.orbitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orbitór adj. m.,
pl. orbitóri; f. sg. și
pl. orbitoáre