oratorism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORATORÍSM s. n. (Rar) Oratorie. –
Orator +
suf. -ism.oratorism (Dicționar de neologisme, 1986)ORATORÍSM s.n. (
Liv.) Oratorie. [Et. incertă].
oratorism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oratorísm (rar)
s. n.