oratoric - explicat in DEX

oratoric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORATÓRIC, -Ă, oratorici, -ce, adj. Care aparține oratorului sau oratoriei, privitor la orator sau la oratorie. – Orator + suf. -ic.

oratoric (Dicționar de neologisme, 1986)
ORATÓRIC, -Ă adj. Referitor la orator sau la oratorie. [< orator + -ic].

oratoric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ORATÓRIC, -Ă adj. referitor la orator(ie). (< germ. oratorisch)

oratoric (Dicționaru limbii românești, 1939)
*oratóric, -ă adj. (d. orator, după retoric). Relativ la elocŭență: genu oratoric. – Rar oratóriŭ, -ie (lat. oratorius).

oratoric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oratóric adj. m., pl. oratórici; f. oratórică, pl. oratórice

oratoric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
oratoric a. ce ține de elocvență: genul oratoric.