orator - explicat in DEX

orator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORATÓR, oratori, s. m. Persoană care rostește un discurs, care vorbește în public; persoană care are talentul de a vorbi frumos în fața unui public; retor. – Din lat. orator, fr. orateur.

orator (Dicționar de neologisme, 1986)
ORATÓR s.m. Cel care ține un discurs; vorbitor (la o conferință etc.); om care are darul vorbirii, care vorbește frumos. [Cf. lat. orator, fr. orateur].

orator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ORATÓR s. m. cel care ține un discurs; vorbitor; om care are darul vorbirii. (< lat. orator, fr. orateur)

orator (Dicționaru limbii românești, 1939)
oratór, -oáre s. (lat. orátor, -óris, d. orare, a vorbi. V. oral). Care ține discurs: Cicerone fu cel maĭ mare orator al Romeĭ. Om elocŭent: a fi născut orator. V. retor.

orator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oratór s. m., pl. oratóri

orator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
orator m. cel ce vorbește în public.