opărì - explicat in DEX

opări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OPĂRÍ, opăresc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦ Tranz. și refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din bg. oparja, scr. opariti.

opări (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
opări (opărésc, opărít), vb. – 1. A încinge, a înfierbînta. – 2. A săpuni, a dojeni. – 3. A se coace, a se inflama, a se înroși, a se spuzi pielea. – Mr. upărescu, upurescu, upărire, megl. (pupărés). Sl. (sb., slov.) opariti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 243), cf. bg. oparjam, poparjam (› megl.), ceh. opaŕiti. – Der. opăreală, s. f. (încingere; spuzeală); opăritură, s. f. (înfierbîntare).

opări (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
opări, opăresc v. r. (pop.) a se supăra.

opări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
opărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opărésc, imperf. 3 sg. opăreá; conj. prez. 3 să opăreáscă

opărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
opărì v. 1. a stropi cu apă fierbinte; 2. a se frige cu apă fierbinte. [Slav. OPARITI].