opac - explicat in DEX

opac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OPÁC¹, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină.

opac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OPÁC², -Ă, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență, nestrăveziu. ♦ Care nu permite trecerea unei radiații electromagnetice sau corpusculare. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat. 2. Fig. Cu orizont mărginit, îngust la minte, obtuz. – Din fr. opaque, lat. opacus.

opac (Dicționar de neologisme, 1986)
OPÁC, -Ă adj. 1. Prin care nu străbate lumina. ♦ Dens, de nepătruns. ♦ Întunecat, înnorat, întunecos. 2. (Fig.) Lipsit de inteligență; obtuz. [< fr. opaque, it. opaco, lat. opacus].

opac (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OPÁC, -Ă adj. 1. lipsit de transparență, prin care nu străbate lumina. ◊ dens, de nepătruns. ◊ lipsit de strălucire, întunecat, înnorat, întunecos. 2. (fig.) lipsit de inteligență; mărginit, obtuz. (< fr. opaque, lat. opacus)

opac (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) opác n., pl. e (vsl. opako, înapoĭ. V. opacină). Munt. est. Scarmos, strapazan, bățu de care se fixează lopata luntriĭ.

opac (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) opác, -ă adj. (bg. sîrb. opak. Îndărătnic. V. opac 1). Trans. vest. Prost, dobitoc.

opac (Dicționaru limbii românești, 1939)
3) *opác, -ă adj. (lat. opácus). Pin [!] care nu se vede, care nu e transparent: vasele de lut îs opace.

opac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
opác¹ adj. m., pl. opáci; f. opácă, pl. opáce

opac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
opác² s. n., pl. opáce

opac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
opac a. prin care nu poate pătrunde lumina.