opăceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPĂCEÁLĂ, opăceli, s. f. (
Reg.)
1. Împiedicare, reținere.
2. Tulburare, zăpăceală, năuceală. –
Opăci +
suf. -eală.opăceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opăceálă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. opăcélii; pl. opăcéli