optulea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÓPTULEA, ÓPTA num. ord. (Precedat de
art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaptelea și al nouălea. –
Opt +
le +
a.optulea (Dicționaru limbii românești, 1939)óptulea (al), a ópta num. ordinal (
ea dift.). Care e după al șaptelea:
regimentu al optulea, al optulea regiment, clasa a opta, a opta clasă.optulea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)óptulea (al ~) num. m.,
f. a ópta; al VIII-lea/al 8-lea, a VIII-a/a 8-a