opăritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPĂRITÓR, -OÁRE, opăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care opărește. –
Opări +
suf. -tor.opăritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opăritór (rar)
adj. m.,
pl. opăritóri; f. sg. și
pl. opăritoáre