opări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPĂRÍ, opăresc, vb. IV.
1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apă, leșie, lapte etc.) pentru a spăla, a curăța de coajă, a găti etc. ♦
Tranz. și
refl. A provoca sau a căpăta arsuri, turnând sau vărsând apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde.
2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face răni și iritații în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza transpirației, a urinei etc.
3. Refl. (
Reg.; despre mălai, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se.
4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se veșteji (din cauza căldurii); a se măna din cauza soarelui prea fierbinte apărut după ploaie. – Din
bg. oparja, scr. opariti.opări (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)opări (opărésc, opărít), vb. –
1. A încinge, a înfierbînta. –
2. A săpuni, a dojeni. –
3. A se coace, a se inflama, a se înroși, a se spuzi pielea. –
Mr. upărescu, upurescu, upărire, megl. (pupărés). Sl. (
sb.,
slov.)
opariti (Miklosich,
Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 243),
cf. bg. oparjam, poparjam (›
megl.),
ceh. opaŕiti. –
Der. opăreală, s. f. (încingere; spuzeală);
opăritură, s. f. (înfierbîntare).
opări (Dicționar de argou al limbii române, 2007)opări, opăresc v. r. (pop.) a se supăra.
opări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opărí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. opărésc, imperf. 3
sg. opăreá; conj. prez. 3
să opăreáscăopărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)opărì v.
1. a stropi cu apă fierbinte;
2. a se frige cu apă fierbinte. [Slav. OPARITI].