oniric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONÍRIC, -Ă, onirici, -ce, adj. 1. Privitor la vise, care aparține visului; care delirează, care aiurează din cauza unei obsesii sau unor halucinații. ◊
Delir oniric = delir asemănător cu visul, care se manifestă în unele boli psihice și în care bolnavul se comportă ca un somnambul. ♦ (Despre oameni) Care este străin de ce se întâmplă în jurul lui, care trăiește într-o lume de vis.
2. (Despre creații literare) care are ca temă principală situațiile onirice (
1). – Din
fr. onirique.oniric (Dicționar de neologisme, 1986)ONÍRIC, -Ă adj. Care se referă la vis; care are halucinații (cauzate de obsesii sau de anumite boli). ♦ (
Liv.) Care se referă la onirism; delirant, halucinant. [< fr.
onirique, cf. gr.
oneiros – vis].
oniric (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONÍRIC, -Ă adj. 1. referitor la vise, la onirism; (despre fenomene psihice) care se desfășoară în vis. ◊ (despre stări psihopatologice) asemănător visului; delirant, halucinant. 2. (despre creații literare) care presupune o stare de vis, inspirat de vis. (< fr.
onirique)
oniric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oníric adj. m.,
pl. onírici; f. onírică, pl. onírice