onirist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONIRÍST, -Ă, oniriști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (
Lit.) (Adept) al onirismului. –
Onir[ism] +
suf. -ist.onirist (Dicționar de neologisme, 1986)ONIRÍST, -Ă adj. Referitor la onirism, propriu onirismului. //
s.m. și f. Adept al onirismului. [Cf. it.
onirista].
onirist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONIRÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al onirismului (2). (< it.
onirista)