onirism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONIRÍSM s. n. 1. Delir, aiurare asemănătoare visului, provocată de obsesii sau de halucinații.
2. (
Lit.) Înclinare spre cultivarea situațiilor, a motivelor onirice; atmosferă, caracter oniric al unei creații. – Din
fr. onirisme.onirism (Dicționar de neologisme, 1986)ONIRÍSM s.n. (
Liv.) Halucinație, delir care se înrudește cu visul; aiurare. ♦ Structură estetică rezultată din fluxul spontan al conștiinței și opusă celei realiste. [< fr.
onirisme].
onirism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONIRÍSM s. n. 1. delir, halucinație asemănătoare visului, care însoțește unele stări psihopatologice. 2. atmosferă, caracter oniric al unei creații. (< fr.
onirisme)
onirism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ONIRÍSM (‹
fr.; {s}
n. pr. Oniros)
s. n. 1. Stare delirantă, acută sau subacută, manifestată prin halucinații ale sensibilității generale a simțurilor sau a sensibilității musculare (senzație de cădere, de deplasare rapidă). Asemănătoare unui coșmar, se produce în unele stări psihopatologice și adesea în intoxicația alcoolică.
Sin. delir oniric. 2. Înclinație spre cultivarea motivelor, situațiilor onirice; atmosfera, caracterul oniric al unei creații literare. În literatura română, a fost promovat în chip programatic, la sfârșitul anilor '60 ai
sec. 20, de un grup de scriitori ai căror lideri au fost D. Țepeneag și
L. Dimov.
onirism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)onirísm s. n.