onicofagie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONICOFAGÍE s. f. (
Livr.) Obicei de a-și mânca unghiile; roadere a unghiilor. – Din
fr. onychophagie.onicofagie (Dicționar de neologisme, 1986)ONICOFAGÍE s.f. Mania de a-și roade unghiile. [Gen.
-iei. / < fr.
onychophagie, cf. gr.
onyx – unghie,
phagein – a mânca].
onicofagie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONICOFAGÍE s. f. mania de a-și roade unghiile; titilomanie (2). (< fr.
onychophagie)
onicofagie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)onicofagíe (
livr.)
s. f.,
art. onicofagía, g.-d. onicofagíi, art. onicofagíei