onestitate - explicat in DEX

onestitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ONESTITÁTE s. f. Cinste, corectitudine. – Onest + suf. -itate.

onestitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ONESTITÁTE s.f. Cinste, corectitudine. [< onest + -itate, după fr. honnéteté].

onestitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ONESTITÁTE s. f. cinste, corectitudine. (< onest + -itate)

onestitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*onestitáte f. (d. onest și suf. -itate, după fr. honnêteté, d. honnête; lat. honéstas, -átis, it. onesta). Calitatea de a fi onest.

onestitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
onestitáte s. f., g.-d. art. onestitắții

onestitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
onestitate f. caracterul celui onest: practica virtuții și a probității.