ongleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ONGLÉU, ongleuri, s. n. (Poligr.) Falț. – Din
fr. onglet.ongleu (Dicționar de neologisme, 1986)ONGLÉU s.n. Tăietură în unghi ascuțit. ♦ Bandă de hârtie sau de pânză care se coase în același timp cu foile unei cărți pentru a le lega. [< fr.
onglet].
ongleu (Marele dicționar de neologisme, 2000)ONGLÉU s. n. 1. tăietură în unghi ascuțit. 2. bandă de hârtie sau de pânză care se coase în același timp cu foile unei cărți pentru a le lega; falț. (< fr.
onglet)