ologì - explicat in DEX

ologi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OLOGÍ, ologesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A face pe cineva să devină olog (1) (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli). – Din olog.

ologi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ologí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ologésc, imperf. 3 sg. ologeá; conj. prez. 3 să ologeáscă

ologì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ologì v. a face olog.