olocaust (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLOCÁUST, olocausturi, s. n. V. holocaust.olocaust (Dicționar de neologisme, 1986)OLOCÁUST s.n. v.
holocaust.
olocaust (Dicționaru limbii românești, 1939)*olocáust n., pl.
e (vgr.
῾olókauston, d.
ólos, tot, și
kaustós, ars; lat.
holocáustum. V.
olo-graf și
caustic). Sacrificiŭ (maĭ ales la vechiĭ Jidanĭ) în care victima era în întregime arsă (ardere de tot):
Avram consimți să-șĭ ofere propriu luĭ fiŭ pentru olocaust. Victima oferită pentru asta.
Fig. Ofrandă completă și generoasă, mare și complet sacrificiŭ. V.
ecatombă.olocaust (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)olocaust n.
1. sacrificiu în care victima era întreagă mistuită de foc;
2. victimă astfel sacrificată;
3. sacrificiu în genere.