ologire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLOGÍRE, ologiri, s. f. (Rar) Acțiunea de
a (se) ologi și rezultatul ei; ologeală. –
V. ologi.ologire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ologíre (rar)
s. f.,
g.-d. art. ologírii; pl. ologíri