ologeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLOGEÁLĂ, ologeli, s. f. Faptul de
a (se) ologi; neputința de a umbla; paralizie a picioarelor; ologire. –
Ologi +
suf. -eală.ologeală (Dicționaru limbii românești, 1939)ologeálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a ologi. Starea celuĭ olog.
ologeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ologeálă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. ologélii; pl. ologéli