olărit - explicat in DEX

olărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OLĂRÍT s. n. Meșteșugul olarului; olărie (1). – Olar + suf. -it.

olărit
OLĂRÍT, -Ă, olăriți, -te, adj. v. OLĂRI. – [Sinonime]

olărit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
OLĂRÍT¹ (‹ olar) s. n. Meșteșugul de a produce diferite obiecte (oale, străchini, cahle, figurine etc.) din pământ ars; olărie (1). Cunoscut încă din Neolitic; olarii confecționau vase cu destinații foarte diverse (de uz, de cult sau rituale, decorative etc.), ceea ce a determinat o mare varietate de tipuri și categorii. În funcție de tehnica realizării se disting o. modelat (pe roată) și turnat; în funcție de ardere sunt unele vase arse fără oxigen (ceramica neagră) și oxidant (ceramica roșie), iar în funcție de glazură, pot și mate sau glazurate; unele au lustru, altele sunt gravate. V. și oală.

olărit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
OLĂRÍT² (‹ olări, reg. „a rotunji buștenii”) s. n. (SILV.) Teșirea capătului buștenilor în exploatările forestiere, pentru a se ușura scoaterea lemnului prin târâre.

olărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
olărít s. n.