ol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OL s. n. v. oală.ol (Dicționar de neologisme, 1986)–OL Element secund de compunere savantă care indică funcția chimică de alcool sau fenol al unei substanțe. [< fr., germ.
-ol].
ol (Marele dicționar de neologisme, 2000)-ÓL elem. ole
2(o)-.
ol (Dicționaru limbii românești, 1939)ol n., pl.
oale și
olurĭ (d.
oală).
Mold. Trans. Oală care nu se pune la foc, ca glastrele și ca cele înalte și strîmte pentru smîntînă. Olan, tub de lut.
ol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ol n. Mold. oală lungăreață curmată la mijloc:
în oluri se pune laptele prins. [Tras din
oală].