olac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLÁC, (
1)
olaci, s. m., (
2)
olace, s. n. (
Înv.)
1. S. m. Curier special (călare) care ducea vești sau corespondență în țară și peste hotare; sol, ștafetă, mesager. ◊
Lipcan de olac = curier poștal călare.
2. S. n. Serviciu de transport pentru călători și pentru corespondență, folosit înainte de introducerea căilor ferate; poștă. ♦ Căruță de poștă; poștalion, diligență. ◊
Cal de olac =
a) cal de poștalion;
b) fig. om sau cal pus să muncească peste măsură;
c) cal datorat de săteni trimișilor domnești în țară (ca prestație temporară, în
sec. XV-XVIII). ◊
De olac =
a) loc. adj. care aparține poștei sau poștalionului, folosit pentru transportul călătorilor și al corespondenței;
b) loc. adj. și adv. iute, repede, grabnic. – Din
tc. ulak.olac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)olác (oláce), s. n. – Poștă, oficiu poștal.
Tc. ulak (Roesler 600; Șeineanu, II, 277),
cf. ngr. ỏλάϰης,
bg.,
sb. olak. –
Der. olăcar, s. m. (sol, trimis);
olăcărie, s. f. (
înv., expediere, poștă);
olăcește, adv. (rapid);
olăcări, vb. (
Mold., a îndeplini slujba de olăcar);
olăcaș, s. m. (însoțitor al mirelui la nunțile tradiționale).
olac (Dicționar de argou al limbii române, 2007)olac, olaci s. m. (intl.) complice.
olac (Dicționaru limbii românești, 1939)olác m. (turc.
ulak, stafetă, curier). Curier călare. S. n., pl.
urĭ și
e. Trăsură postală [!] rapidă.
Caĭ de olac, caĭ ĭuțĭ de poștă.
Lipcan de olac, curier postal călare.
A mîna de olac, a mîna foarte răpede [!].
A lua un lucru de olac, a-l lua ca să te foloseștĭ de el cît maĭ mult și numaĭ tu singur.
olac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)olác1 (sol) (
înv.)
s. m.,
pl. oláciolac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)olác2 (poștalion) (
înv.)
s. n.,
pl. oláceolac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)olac m.
1. curier:
sosiră olacii dela împăratul BĂLC.;
2. cal de poștă:
boala vine cu olacul și se duce cu carul mocănesc; de olac, iute, întins:
ce plimbare de olac AL. [Turc. ULAK].