olăcar - explicat in DEX

olăcar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OLĂCÁR, olăcari, s. m. 1. (Înv. și reg.) Olac (1), curier. ♦ Îngrijitor al cailor de poștă. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu strângerea cailor de olac. – Olac + suf. -ar.

olăcar (Dicționaru limbii românești, 1939)
olăcár m. (d. olac). Vechĭ. Olac, stafetă călare. Azĭ Cov. Haĭmana.

olăcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
olăcár (înv., reg.) s. m., pl. olăcári

olăcar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
olăcar m. ștafetă: porni îndată un olăcar la Bathory BĂLC.