oierie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OIERÍE1, oierii, s. f. Stână, târlă, adăpost pentru oi. [
Pr.:
o-ie-] –
Oaie +
suf. -ărie.oierie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OIERÍE2, oierii, s. f. (Rar) Oierit
2. [
Pr.:
o-ie-] –
Oier +
suf. -ie.oierie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oieríe (
pop.)
s. f.,
art. oiería, g.-d. art. oieríei; (stâne)
pl. oieríi, art. oieríileoĭerie (Dicționaru limbii românești, 1939)oĭeríe f. Stînă, locu unde se cresc oile.