oicumena (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OICUMÉNA s. f. Denumire generică a suprafețelor populate de pe uscat, care reprezintă, în prezent, peste 90% din suprafața acestuia. –
Cuv. gr.oicumena (Marele dicționar de neologisme, 2000)OICUMÉNA s. f. spațiul populat al suprafeței terestre. ◊ teritoriu în care primii oameni s-au așezat, întemeindu-și o viață organizată; (p. ext.) teritoriu în care o comunitate etnică își construiește așezări stabile. (< germ.
Oikumene, gr.
oikoumene)
oicumena (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oicuména (oi-) s. f.