oidium (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OÍDIUM s. n. 1. Nume dat unui stadiu al ciupercilor parazite, care formează pete cenușii-fumurii pe suprafața organelor plantelor atacate.
2. Boală a viței de vie și a altor plante de cultură provocată de aceste ciuperci; făinare. [
Pr.:
-di-um] – Din
fr. oïdium.oidium (Dicționar de neologisme, 1986)OÍDIUM s.n. (
Biol.)
1. Nume dat unor ciuperci parazite care atacă, mai ales în anii ploioși, organele verzi ale plantelor, în special ale viței de vie.
2. Boală a plantelor produsă de aceste ciuperci. [Pron.
-o-i-di-um. / < fr.
oïdium].
oidium (Marele dicționar de neologisme, 2000)OÍDIUM s. n. 1. ciupercă parazită care atacă, în anii ploioși, organele verzi ale plantelor, ale viței de vie, producând pete cenușii-fumurii. 2. boală a plantelor produsă de această ciupercă. (< fr.
oïdium)
oidium (Dicționaru limbii românești, 1939)*oídium n. (format de botaniștĭ d. vgr.
oïdion, oușor, d.
oón, oŭ).
Bot. Un fel de cĭupercă microscopică care atacă vița de vie. Boala produsă de această cĭupercă și care se înlătură pin [!] pucĭoasă.
oidium (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oídium (-di-um) s. n.