oier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OIÉR, oieri, s. m. 1. Crescător, proprietar sau negustor de oi;
p. ext. păstor, cioban.
2. (
Înv.) Slujbaș însărcinat cu încasarea oieritului
1.
3. (
Astron.;
art., rar) Lira
1. [
Pr.:
o-ier] –
Oaie +
suf. -ar.