ogurliŭ - explicat in DEX

ogurliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OGURLÍU, -ÍE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu.

ogurliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ogurlíu (înv.) adj. m., f. ogurlíe; pl. m. și f. ogurlíi

ogurliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ogurliu a. de piază bună, norocos: să vă fie Sf. Vasile ogurliu ! AL. [Turc. UGURLÜ].

ogurliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
ogurlíŭ și ugurlíŭ, -íe adj. (turc. oghurlü, ughurlü). Fam. Rar. De pĭază bună, de bun auguriŭ: om ogurliŭ.