oftătură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OFTĂTÚRĂ,oftături, s. f. (Rar) Oftat. – Ofta + suf. -ătură.
oftătură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) oftătúră (rar) s. f., g.-d. art. oftătúrii; pl. oftătúri