ofta - explicat in DEX

ofta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OFTÁ, oftez, vb. I. Intranz. A scoate un oftat (în semn de dor, de supărare, de regret etc.); a suspina. ◊ Expr. A ofta după cineva (sau ceva) = a regreta mult pierderea cuiva (sau a ceva); a dori din tot sufletul pe cineva (sau ceva), a tânji după cineva (sau ceva). – Din oft.

ofta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oftá (a ~) vb., ind. prez. 3 ofteáză

oftà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
oftà v. a suspina, a geme. [Tras din oft, formă intensivă din of].